Imagininaţi-vă toate filmele de groază maximă într-o singură istorie,acesta era Crăciunul în acele vremuri.
În jurul anilor 1350-1450 era creştină , nu erau cele mai bune vremuri de pe planeta Pământ, de fapt a fost adâncul erei întunecate.
Aşa arătau vremurile în care a trăit Santa Claus( Moş Crăciun).
În acele vremuri Crăciunul numit Christmans sau” Laudatio Natale “ (Celebratio Nativti ) era mai mult o povară pentru toate familiile creştinilor din Europa. Slujba se ţinea în latină sau slavonă.
Pe scurt în tot timpul anului creştini trebuiau să cumpere ramuri de palmier. O ramură costa 2 ducaţi dacă era parfumată cu mirodenii şi sfinţită gata. 2 ducaţi sau 1 coroană era echivalentul a 100$ US. O sumă enormă pentru o singură ramură de palmier. Socotind că în majoritatea Europei acelor vremuri clima era rece umedă aproape tot timpul anului.
Fiecare familie trebuiea să plătească la un scrib, un fel de traducător-legalizat după puterea sa financiară , scrierea în latină a unei pagini din Biblie. Mai precis, din Nout Testament , una din cele patru Sfinte Evanghelii. Fiindcă se socotea că Biserica şi Evanghelia ei pe pământ este centru atenţiei după învierea lui Iisus.Deşi sună frumos, splendid, în atenţie era mai mult CLERUL BISERICII şi lorzii care erau în graţia Bisericii. Acele vremuri fiind vremuri pline cu cruciade şi războaie sfinte. O pagină costa 50-70 de ducaţi adică 25 de coroane Suedeze sau poloneze .Indiferent de monedă folosită în Europa,era costistitor. Ruinător pentru bieţii creştini. Mai multe familii reuşeau să scrie un capitol până la zece capitole. O cetate cu trei sate şi o sută de cătune reuşeau să scrie o singură Evanghelie în latină sau slavonă. Paginile erau închinate în noaptea de Crăciun de fiecare familie în parte, mai ales de copilaşi, pentru PRUNCUL IISUS. Cu acel Tetra-Evangheliar ( 4 Evanghelii ) se oficea “MESA- LITURGHIONUL “(Nativias) serviciul divin până la 1 ianuarie, după care era dăruită misionarilor creştini şi cruciaţilor ca să fie citită şi vestită naţiunilor învinse şi ocupate brutal de creştinii Europeni şi deVatican.
În miezul nopţi era o scenă de THRILER, un cavaler cruciat ARMAT(blindat) intra prin fumul de tămâie, direct cu calul în Biserică şi lua de pe altar Evnghelia dăruită de comunitatea acelei regiuni. Arunca o armură pe podea strigând : Îmbrăcaţi toată armătura lui Dumnezeu, coiful credinţei, platoşa dreptăţii.Şi nu fii nepăsători la o mântuire şi un har aşa de mare!” Scena invaziei făcea copii şi femeile să tresară de spaimă!. După acest triller cu sechele şi traume se prăznuia , se făcea o AGAPĂ în interiorul Biericii sau a Mânăstirii. Agapa era o masă comună ,un fel debanchet cu băutură alcolică limitată. În care toţi credincioşii care formau,alcătuiau TRUPUL LUI CRISTOS, trebuiau să-I împartă bunurile între ei , frăţeşte, şi să se bucure ca un singur trup, de naşterea mântuirii lor. Cu strigătul care era auzit în Toată Europa:” Pax Vobiscum –Căci Voi nu mai sânteţi ai voştri, ci a Aceluia care va răscumpărat!”, citat din Epistola către Romani şi 1 Corinteni, interpretat în folosul Clerului Biserici şi a regilor, prinţilor şi ducilor,a lozilor locali.!”În acele vremuri ,încă nu existat faima ,nici legenda lui SANTA CLAUS, chiar dacă, el, ca om trăia fizic în acele vremuri. În timpul acestei agape (banchet cu masă comună) li se dă dădeau oamenilor un terci, o plăcintă de or şi secare cu gem de linte şi fructe de pădure, o bere slabă şi râncedă şi o cană de vin măsluit cu apă şi fiert.
Să revenim la obiceiul de a plătii scribi pentru a scrie un capitol sau mai multe în limba latină. Din nefericire existau mulţi escroci, care după obiceiul universal dispăreau fără să suporte nici o consecinţă a fpatelor lor. De cele mai multe ori ceea ce plăteau târgoveţii şi fermierii sau ţăranii(legumicultorii , şi rendarii cerealieri) şi ceeea ce primeau era exact opusul. Neştiind carte ,mai ales latină , majoritatea creştinilor erau excrocaţi crunt.
Chitanţe de la bordel scrise tot în latină, chitanţe pe lână şi cherestea şi alte mărfuri. Asemenea chitanţe sau tabele ajungeau pe post de CAPITOLE DIN EVANGHELII.
Oamenii le luau cu bună convingere,ei chiar credeau cu sinceritate că acolo este tecxtul sfânt din Biblie.Se şi rugau peste ele fiind absolut convinşi,ferm convinşi că sânt pagini sfinte cu texte sfinte pentru pruncul Iisus. În scurtă vreme misionarii primeau asemenea „ Culegeri de haos „ sau „Antologii de hule şi blasfemii” în limba latină.
Misionarii reclamau la Vatican,iar Inchiziţia şi cruciaţii se răzbunau pe zona respectivă şi pe locuitorii ei.
oamenii nu impostorii, oamenii acelei regiuni erau consideraţi vânduţi Jidanilor,anticrişti în mare trădare cu maurii şi cu păgânii muslmani şi hulitori fermecaţi , posedaţi de vrăjile vrăjitoarelor. O temă la modă. Era explicaţia pentru orice eveniment care necesita o gândire şi mai mult de doi neuroni.
Multe sate în următorul an, la următorul Crăciun ,nu mai existau iar bunii creştini nu mai erau vii.
Fiindcă Biserica considera un act voit , inteţionat de răutate,ostilitate şi erezie contra Biserici şi a credinţei ei
Infailibile. Urmau execuţii şi crime în masă în care erau ucişi sute şi mii de oameni absoluţi nevinovaţi.Este una din explicaţiile de ce există atât de mulţi oameni răi astăzi. Fiindcă sute de ani creştinii buni şi paşnici trăitori ai Învăţăturilor lui Iisus au fost exterminaţi înmasă tocmai de Biserica lor, de Inchiziţia Catolică sau Cea ortodoxă-Savă.
De frică că Europa şi regatele ei, rămân fără forţă de muncă sau soldaţi cruciaţi, Biserica a oprit masacrele şi a pus pe piaţă vestitele „INDULGENŢE”, iertări de păcate, făcute cu voie sau fără voie, cu ştiinţă sau din neştiinţă.Oricum clerul nu a sărăcit în nici una din aceste situaţii.A devenit cea mai profitabilă şi rentabilă afecere şi inteprindere ( una religioasă).
Foarte târziu au apărut licienţele pentru scribi şi traducători, care trebuiau în faţa unui notar şi a unor călugări să dovedească că ştiu să scrie şi să citească în latină.
În aceste vremuri a a trăit Santa Claus( Moş Crăciun). Mai precis Joda Jorgken Wolsn Claus.În timpul vieţii lui a văzut ceva ce se voia a fi o sărbătoare în Spiritul Sfânt al Evangheliei : dar se depăratase mult. de Duhul Sfânt. Era o Sărbătoare plină de teroare,spaimă şi execuţii . Şi vânzări de indulgenţe, la Bursa Păcatelor. Când o regiune ,sau o cetate era în pragul exterminării şi se apropiau trupele cruciate de pedeapsă care făceau un zgomot infernal urlând versete din Biblie , care anunţau Pedeapsa Divină şi Apocalipsa , popuaţia se înghesuia să liciteze pentru asemenea „indugenţe”.Un fel de active cu iertare de păcate, care acumulau depozite pasive, neistituţionalizate .Adică înafara Papei şi a cardinalilor, nimeni nu ştia ce sume uriaşe sau strâns.......şi nici la ce sau folosit banii.
De obicei asemenea GAFE considerate „HULE”;” BLASFEMII” contra lui CRISTOS, se făceau de Crăciun şi de Paşte şi de Rusalii(Cincizecime).
La câteva zile, maxim o sâptămână urmau represaliile, judecăţile publice , în care sute de orăşeni sau ţărani erau torturaţi,chinuiţi să mărturisească” PACTUL cu DIAVOLUL.” Urmau execuţiile publice.Aşa că în acele vremuri, dragilor CRĂCIUNUL era un coşmar un film de groază,trăit pe viu, pe pielea a mii de oameni.Imagininaţi-vă toate filmele de groază maximă într-o singură istorie,acesta era Crăciunul în acele vremuri.
În acele vremuri amintesc iar că :-
Nu exista MOŞ CRĂCIUN, nici brad, nici cadouri. Nici carnavaluri pe străzi. Nu puteai să rămâi pe străzi afară nici acasă în locuinţa ta .Era chiar periculos să rămâi afară pe străzi sau acasă. Cavalerii Cruciaţi considerau că erai vampir,vârcolc, sau diavol umanizat (încarnat) ca să dărmâmi credinţa Bisericii şi să amăgeşti pe sfinţii ei.
Încă ceva, orbii, surzii, surdo-muţii, cei alienaţi mintal, epilepticii, schiopii, cocoşaţii, piticii sau uriaşii sau oamenii cu alte malformaţii , erau consideraţi draci-încarnaţi, rezultatul păcatelor dintre femei creştine, amăgite la hule şi blasfemii şi demoni.Şi aceştia care i-am enumerat, nu erau primiţi să săbeze Crăcinul, ci erau vânaţi şi ucişi ca spectacol chiar în ziua de Crăciun.Ca un fel de spectacol pentru mulţimile de oameni îndobitociţi,abrutizaţi şi manipulaţi prin spaimă,teroare şi primitivism. A nu se uita superstiţiile speculate pe toate feţele de Biserică.Practic,oamenii erau sălbăticiţi. Dacă aveai un prieten , uriaş peste 2m sau un pitic, sau cocoşat sau aveai în familie pe cineva ciung (fără braţe) şchiop,surd,mut,sau orb ,sau infirm trebuia să-l ascunzi în pivniţe ca să nu fie găsit şi ucis.
Sau erai considerat evreu sau ,grec, sau maur, necredincios,păgân şi erectic. Şi în loc de Crăciun aveai parte chiar de tortură şi chinurile călăilor inchiziției , iar de Anul Nou urma execuţia ta publică , prin decapitare sau ardere pe rug.
Eu dacă aş trăii în acele vremuri , nu aş mai fi AUTORUL , ci “JIDANUL ERETIC, ANTICRISTUL, DUŞMANUL BISERICII, PÂGÂN NECOFIRMAT” şi cu siguraţă aş fi mort ,ars pe rug sau decapitat.
Deci Crăciunul în acele vremuri se celebra la un banchet plictisitor în interiorul Bisericilor sau mânăstirilor. Urmat de teroare. Sau inaite de banghet .Oricum reţeta medievală era aceiaşi , două măsuri de spaimă, una de superstiţii, şi una de banchet colectiv.Indiferent de ordinea evenimentelor. Asta nu însemna deloc, că nu ar fi existat şi creştini credincioşi, veritabili. Dar cei mai mulţi au fost exterminaţi aşa se explică că au rămas ipocriţii şi făţarnicii să devină majoritatea largă a Bisericii de azi.
Omul care se numeşte JODA JORGKEN WOLSN CLAUS, pe care azi îl numim SANTA CLAUS, a schimbat definitv sărăbătoarea de CRĂCIUN, într-o bucurie sinceră şi aşteptată.
În acele vremuri cavalerii templireri (răspopiţi,foşti cruciaţi şi consideraţi eretici) care veneau din Ţara Sfântă , împreună cu călugării încercau să îmbine sărbătoare evreiească Hanukkah cu cea creştină a naşterii lui Iisus.Spun că încercau, fiindcă a fost nevoie să încerce până la 1740, în apus, iar în Europa de Est, până în anii 1848, odată cu mişcările naţionale de emancipare. Crăciunul aşa cum îl cunoaştem noi azi, a început să fie celebrat înLaponia Floremţa ,Boemia, Scoţia, Irlanda, dar pe zone în funcţie de cât de luminat şi tolerant era lordul local (boierul),sau contele regiunii.Procesul sa extins până în anii 1848.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu